Era miezul unei nopţi cu lună plină şi eu ieşisem să culeg un dovleac, când m-am împiedicat de un cap de om ascuns prin vrej. Un cap de om mult mai mare decât normal, cam cât un pepene. Un cap de om, care părea că moţăie.
Am urlat din străfundul plămânilor şi am fugit în casă.
–Iaaaviii! Iaaaviii! Vino repede!
Iavi stătea tolănit în pijamale în faţa televizorului, bând bere şi regurgitând acelaşi documentar despre supravieţuirea în condiţii extreme din Alaska (bătăi
În ziua în care mi-au scos creierul deja mi se înmuiase suficient de mult cutia craniană de la Spălări succesive, aşa că l-au dat jos destul de uşor şi l-au ambalat într-o pungă de plastic şi l-au aruncat la gunoaie organice sau l-au dat de mâncare unor politicieni, nu mai ştiu sigur, şi mi-au pus în locul lui o varză mov printată 3D şi era chiar drăguţ, că majoritatea nimeriseră o tărtăcuţă 3D urâtă şi deformată şi avuseseră probleme cu asimilarea, dar la mine s-a asimilat t
Toată lumea din ateliere avea ochii hămesiţi şi adânci înfipţi în orbite, pielea transparentă şi scofâlcită şi gura rânjind în parabolă perfectă.
Începuse cu studenţii din anul 4. Când până şi cel mai chillax din cei 350 constatase că lucra de peste 24 de ore sărind de la o predare la alta, izbucnise epidemia. La început, câte un student-doi din fiecare atelier se bloca lucrând, ridica privirea către infinit cu mâinile întinse în faţă şi începea să se desc
Cuvinte goale, ratacite,
Se insira sub ochii mei.
Cuvinte nedorite,
Ce-au pus capat fantasmei –
Umbrei nenascute ce salasnuia intr-un gand de-al meu.
Iar eu…
Eu nu am vrut decat sa il gasesc,
Sa il prind in mana si sa-l slefuiesc.
Aveam nevoie de cuvinte,
Asa c-am cautat adanc,
Printre ganduri decadente,
Printre ganduri demente,
Am cautat cuvintele perfecte.
Le-am simtit,
Ca un foc ce ardea mocnit,
Trebuia sa-l sting –
sa scriu –
sau sa ard de viu.
Asa ca mintea mi-am despicat,
Cu mainile-mi degerate de teama,
Am cautat gandul ferecat,
Cu degetele-mi tremurande
si din ce in ce mai reci,
muribunde.
Nu am gasit n
Ia-mi lumina,
Caci n-am vrut-o niciodata,
Nici macar o fasie din raza blestemata.
Arunca-ma-n intuneric,
Caci vreau sa ratacesc in nestiinta,
Printre pasari fara aripi in unic vis feeric.
Reteaza-mi aripile,
Caci de zbor n-au fost niciodata abile,
Doar de amagiri ucigatoare ale intaltului cer.
Fost-am blestemat sa vad,
Sa ratacesc printre raze alternante de lumina.
Neputincios, dorintele ma-nclina
si ma-nfrang incet.
Ma frang sub a razei apasare
si ma sting incet,
Dar blestemata ta lumina arzatoare
imi amana sfarsitul inc-odata
Si inaintea-mi releveaza carari de neatins,
Dar cu ce scop?
Refuz sa ma declar invins,
Si raza am sa lupt sa-ti
Pe podea, uitata,
Smulsa-mi piele zace insangerata,
Caci de ea m-am lepadat,
Iata,
La a voastra dorinta de indata.
Si-am imbracat o alta,
Cu amortita amintire inca palpaind,
De uitarea-mi m-am temut,
uitand…
Pe podea, uitata
S-a uscat pielea-mi jupuita,
Caci in memorie imi e pierduta,
Iata,
La a voastra porunca de indata.
Si-am imbracat mai multe,
Dar oricate as incerca…
oricate,
Izbutiti a ma afla.
Si-am imbracat mai multe,
Dar cea dintai pierduta a fost,
Lepadata fara rost
la porunca voastra.
Blestemati sa fiti,
Caci de uitare m-ati legat.
Si oricat am incercat…
Oricat,
A ma afla n-am izbutit.
Am pierdut cu siguranta mai mult decat am castigat in viata. Ne-am ratacit in momente de tristete si ne-am cufundat in amintiri ale unor vremuri demult apuse. Am incetat sa mai respiram cu aceeasi intensitate ca in trecut, am incetat sa radem din toata inima si am incetat din a vedea cu „ochii deschisi”. Viata ne-a luat multe... Ne-a lovit si ne-a pus la pamant de-atatea ori incat teama ne-a impiedicat sa ne mai ridicam. De ce, intrebam de multe ori... De ce eu? De ce acum?
Pentru ca pot sa fac fata. Pentru am suficienta forta incat sa o iau de la capat si sa cred ca lucrurile se vor indrepta. Nu am castigat multe batalii, da, da
In rece argintiu o ultima data sclipirea-ti s-a oglindit,
Inghitita de rubiniu uscat.
Dezlegare am cersit.
Si am vazut prin intuneric,
tarie prin mijlocul apelor nu era
si nici lumina.
Eram doar noi,
imprejmuiti de liniste deplina.
Si am auzit prin intuneric,
vorbeai incet si nedeslusit,
murmurai in moarta limba,
rosteai vorbe de sfarsit.
In rece argintiu privirea-mi disperata am intalnit,
Inghitita de rubiniu uscat.
Amortire am cersit.
Si mi-ai soptit prin intuneric,
Dulce sfarsit m-ai implorat in dar sa-ti dau,
Incet, incet
Dorintei tale am decis sa ma dedau,
Al tau izbavitor sa fiu si tu a mea.
Pe pamantul gol si netocmit,
In bratel
Liniste asurzitoare s-a inchis in jurul meu
Si neagra stralucire, din bezna s-a-ntrupat,
Pasit-a-ncet, vechi fior a dezgropat.
Gheare reci sub piele mi-au patruns,
Caci adanc abis,
de neatins,
Ochii fiarei cuprindeau.
Indelung am privit cunoscutul necunoscut –
Genuni sfredelitoare
Ce din bezna s-au desfacut.
Strigatele-mi mute, de intuneric s-au izbit…
Si-am vazut al meu cosmar –
La picioarele-mi goale s-a naruit.
Fiara sfaramata,
Insangerata,
Din nimic intrupata –
din mine.
Din farame de oglinda m-am privit,
De sangele-mi blestemat manjit.
Write a letter
Write a letter to your loved one when you're not sure what you feel,
Write a letter to your loved one when you're lost and alone
Write a letter to your loved one, make all your feelings real
Write a letter to your loved one, pour your heart out, like it's not your own.
Write a letter to your loved one, full of colors and smiles
Write a letter to your loved one, like you've never done before
Write a letter to your loved one, use "Eduarian" and other styles...
Write a letter to your loved one, what he means to you, and more
Write a letter to your loved one, the two of you becoming one,
Write a letter to your loved one, just b